Ironia sorții / soartei?!

  • farscape

    mod-errare humanum est
    Romanian
    Ambeke firme sunt acceptate de DOOM.

    Cel mai ades am întîlnit și folosesc expresia "ironia sorții" care folosește aceiași flexiune ca și poartă -> porții.

    f.
     

    farscape

    mod-errare humanum est
    Romanian
    Pentru că avem consorțiu - consorții :D

    Cred că am epuizat cunoștiințele mele de lingvistică - n-am idee, sincer să fiu, chestie de uz?

    Later,
    .
     

    irinet

    Senior Member
    Romanian
    Nici nu ştim cum şi de ce ar fi corect doar 'soartei', 'sorții' sau ambele. Normal ar fi doar 'sorții', zic, fiindcă avem expresia 'sorți de izbândă' . What would be the odds of me being right?!

    Ce mai este prin limba noastră: 'moartă' - 'moartei', 'forță' - 'forței', dar şi 'poartă' - 'porții', 'toartă' -'torții'.

    Şi 'moarte' -'morții', 'torță - 'torței'.

    La 'consoartei', după cum ai exemplificat, ar putea exista confuzia cu acest 'consorțiu ' - 'consorții'!

    Mersi, Farscape, pentru că m-ai luminat!
     

    Leyaa

    New Member
    Romanian - Romania
    Bună,

    Pentru a ajunge la forma de genitiv/dativ feminin singular se pleacă de la pluralul cuvântului. Asta este regula pentru cazurile de mai sus, că mai sunt câteva. :)
    'Soartă' are, dintr-un motiv oarecare, 2 forme de plural acceptate: 'sorți' și 'soarte'. Mai des întâlnită este prima formă, de unde și genitiv/dativul: 'sorții'.
    'Consoartă' are pluralul 'consoarte', de unde 'consoartei'. Adevărata întrebare e, după mine, cum de cuvinte oarecum asemănătoare au ajuns la forme de plural diferite ('moartă'-'moartei', dar 'poartă'-'porti')
     

    irinet

    Senior Member
    Romanian
    Ce cred eu e că: 1. 'sorți' nu are singular ca în cazul "sorți de izbândă", însemnând 'şansă/şanse', iar 2. 'soartă' nu are plural atunci când înseamnă 'destin', dar implicând poate, mai mult, sensul de 'noroc' ca în, "i-a surâs soarta/ aşa i-a fost soarta". Nu ştiu vreun exemplu cu pluralul "soarte". Prin urmare, cred că sunt două cuvânte diferite: unul doar cu formă de singular, iar celălalt doar cu formă de plural.

    Sau poate că "soarte" nu e forma corectă de plural?! Şi atunci nici "soartei" nu este corect?!
     
    Last edited:

    farscape

    mod-errare humanum est
    Romanian
    Dacă citim dicţionarele - vezi dexonline.ro - o să constatăm că soarte este o formă arhaică de plural: o găsim în Bilbie şi dicţionarele mai vechi (Scriban).

    Nu prea sunt de acord cu teoria ca unele forme sunt defective de plural sau singular. După dictionar, avem (n) soartă,sorţi şi sorţii/soartei (tolerat?), sorţilor. Citând versul eminescian "ce-a ieşit din urna sorţii" putem spune că soartei nu prea are sorţi de izbândă. :)

    f.
     

    irinet

    Senior Member
    Romanian
    Tocmai că nu sunt pro 'soartei' fiindcă nu prea îi găseam locul (fie vorba între noi, nici nu ştiu de ce i-l caut :confused:). Dar dacă lui Eminescu i-a plăcut 'sorții', iar lui Alecsandri 'soartei', atunci înseamnă că nici un DLCR din 1955 încoace până la DOOM 1-2 nu s-a hotărât să elimine una sau cealaltă formă. Deci, bifez ambele forme măcar de dragul celor doi poeți.:):tick:
     
    Last edited:
    Top